Cisnădioara
La zece kilometri distanță de Sibiu, Cisnădioara este unul dintre satele cele mai pitorești din împrejurimile capitalei culturale 2007.
- Biserica evanghelică și cetatea
- Biserica din centru
- 2 chei de biserică
An de an, numeroși turiști vizitează satul Cisnădioara. Merită văzute atât situl în sine cât și cetatea de pe deal cu biserica romană datând din secolul al 13-lea. Din fonduri proprii ale comunității, biserica evanghelică în stil baroc așezată în centrul satului ca și grădina împrejmuitoare au fost renovate complet în anii 2011/2012. Atât în interior cât și în exterior,după restarurare, biserica se prezintă acum ca un adevărat giuvaer. Sfințirea de după aceste lucrări ample a avut loc într-un cadru festiv în 5 și 6 mai 2012.
Comunitatea acordă o atenție sporită ofertei culturale. Toate evenimentele ce au loc în biserică și nu numai, se bucură de ospitalitatea deosebită a celor din Cisnădioara. De regulă, orice acțiune culturală este urmată de o invitație la petrecere în curtea sau în casa parohială, oferind posibilitatea de a intra în contact cu protagoniștii într-un cadru pe cât de destins pe atât de poetic.
Chiar și în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu se desfășoară unele evenimente în ambianța deosebită de la Cisnădioara. În fiecare an, cetatea din deal găzduiește unele piese de teatru. În data de 3 iunie 2012, în cadrul acestui festival, în biserica din centrul satului va avea loc un concert cu muzică de G. Fr. Haendel susținut de ansamblul ”Cantate Domino”.
Ce frumos e aici!
„Oare ce-o fi cu bisericuţa aceea sus în deal?” La asemenea întrebări, locuitorul Cisnădioarei înmărmureşte. Faptul că Cetatea lui este percepută doar ca o dărâmătură nesemnificativă, i se pare de-a dreptul revoltător.
Nu trebuie să fi un localnic de viţă veche pentru a înţelege că oricine a început să îndrăgească Cisnădioara, consideră Cetatea ca fiind centrul acestui microcosmos. Geografic vorbind, dealul Cetăţii se află întocmai la mijlocul satului fiind înconjurat de Valea Argintului: un aşezământ străvechi, având conotaţii istorice şi valenţe simbolice – şi totuşi pentru unii un loc mai degrabă neînsemnat. Cu toate acestea, Cetatea este mult mai mult decât o mică bazilică împrejmuită de un zid în degradare, prin acoperişul căreia de-alungul secolelor pătrunde ploaia. Un sat întreg şi se identifică și se mândreşte cu această Cetate, un sat care niciodată nu a fost bogat, al cărui locuitori, în lipsă de terenuri arabile, erau împletitori de coşuri şi pălării, pomicultori sau pur şi simplu muncitori în apropiata şi mereu mai înstărita localitate Cisnădie.
Vorbim atât de stăruitor despre Cetate pentru că ea şi astăzi stăpâneşte localitatea, nici chiar construcţiile noi ale înstăriţilor din fostele plantaţii de pomi fructiferi nu-i pot fura peisajul.
Cetatea poate fi deasemenea un preambul potrivit pentru a povesti vizitatorilor că localitatea a fost întemeiată în urmă cu 850 de ani de primii colonişti germani, că de-a lungul secolelor, Cisnădioara a găzduit multe generaţii de localnici şi mulţi turişti care s-au recreat aici, că localitatea a avut – ca o mare excepţie în perioada comunistă – o populaţie aproape exclusiv germană până la exodul saşilor după anul 1989.
Astăzi se stabilesc din nou migranţi germani la Cisnădioara, numărul lor apropiindu-se de cel al saşilor băştinaşi. Cisnădioara este o localitate cu viitor. Odinioară un loc îndrăgit pentru odihna de vară, localitatea devine azi un cartier rezidenţial al Sibiului cu vile şi case de vacanţă amplasate în jurul sitului rural al vechilor case săseşti şi a bisericii evanghelice recent renovată. A locui aici înseamnă a te bucura de aerul minunat adus de vânturile sud-vestice precum şi de liniştea dincolo de învălmăşeala oraşului.
Plimbarea începe când treci peste pragul uşii. Turiştii se perindă cu sutele iar percepţia asupra Cisnădioarei se poate rezuma la o frază simplă, pe care vizitatorii o rostesc aproape zilnic: „Ce frumos e aici!”
Anselm Roth (trad. Kurt Philippi)
- Foto: Anselm Roth
